Uneori mi se pare apasatoare distanta dintre noi...alteori cred k asa trebuie sa fie...gandul meu te tine prozoner si oriunde ai fii,te am in mine...dar cred ca nu e de ajuns...nu sunt o persoana care sa se multumeasca cu jumatati de masura...te am cu totul sau deloc...iar acum cred k nu esti deloc al meu...desi in unele momente parem predestinati.Cred ca ar trebui sa sterg totul din inima mea si sa o iau de la inceput...dar oare voi putea???
Sa te sterg din inima mea ar insemna sa-mi distrug stabilitatea si sa-mi pierd speranta,pentru ca tu reprezinti puterea mea si a mintii mele de a continua...tu esti dorinta mea de a reusii...dar tu ma indrumi in viata,chiar daca nu mai esti aici...esti in mine...sa te sterg din mine ar insemna sa-mi reneg firea.Iata ca inca depind de tine dar nu in sens obsesiv,nu in continuarea iubirii ci in dorinta de a contianua schimbarea pe care ai savarsit-o asupra mea...nu vreau sa renunt la tot ce am acumulat...GRATIE TIE...acum nu mai e intuneric in fiinta,e doar lumina si speranta...plecarea ta a durut dar nu a distrus...caci tu mai invatat sa traiesc fara regrete...tu mai invatat sa iubesc fara sa doara...tu mai invatat sa cred fara sa astept minuni..iti dai seama ce ar insemna pentru mintea si inima mea pierderea ta???astfel voi pierde esnta vietii mele nu ma nevoie de poze sau amintiri...nici macar nu vreau sa-mi amintesc ultimilre tale cuvinte tot ce e mai important de la tine zace inauntrul meu...gandurile,ideile,perceptile,senzatiile,cuvintele,sensurile am alta conceptie despre viata acum...caci tu mi-ai aratat cu adevarat ce inseamna sa traiesti...datorita tie  am realizat ca viata este prea scurta  iar capriciile noastre ne-o scurteaza si mai mult...am invatat ca trebuie sa simti frumusetea nu sa o vezi ,am invatat atatea incat acum ma infioara sentimentul ca traiesc viata ta...simtitm la fel...vedem acelasi lucru si avem aceleasi conceptii ...deci niciodata nu vom fii nistre straini  caci ne uneste o legatura prea stramta din care nu ne vom descatusa niciodata...de aceea poate nu ma tem ca te voi pierde definitiv sau ca te vei instraina ...mereu te vei intoarce...mereu vei fii aici,caci casa ta e in inima mea.Desigur as putea sa te rog sa te intorci,sa vars lacrimi sa te implor dar nu ar avea rost caci eu nu mai sunt asa...si oricum stiu ca te vei intoarce.Nimeni,niciodata nu te va multumii...nimic nu va fii suficient pentru tine doar EU.Am crescut amandoi...am iubit amandoi...am trait amandoi.Gandurile mele erau si ale tale erau si ale mele...durerea mea era si a ta...fericirea noastra era doar a noastra...era doar a noastra.Cine iti va intelege cuvintele mai bine ca mine???cine va stii sa te ia in brate fara sa ceri acest lucru cine iti va darui tot fara sa cer nimik in schimb???vei cauta mereu,fara nici un rezultat iar atunci te vei intoarce...ce poate fii mai placut decat sa intalnesti ochii care iti spun mereu ceea ce vrei sa aflii si inima care simte exact ceea ce simta???nu cred ca exista o asa mare conexiune intre persoane si suflete dar...te-am intalnit pe tine cineva spunea ca si-a intalnit sufletul pereche ...dar la pierdut ...cat de tare se insala...ca o data ce l-ai gasit nu-l poti pierde...nimic din ceea ce faci nu-l poate gonii...caci s-a lipit de sufletul tau